Este pentru prima dată când postez pe acest blog fără a pune un link către o adresă care consider că merită o menţiune.
Preferinţele vizitatorilor care au băgat în seamă postul precedent, ce avea ca subiect diferenţelele culturale, mi-au oferit informaţia că, azi la ora 14, cele mai vizitate linkuri erau următoarele: fotograful care a pozat femei topless, poza cu femeia topless care lucrează la calculator şi ceea ce am anunţat ca fiind hazliu. Celelalte linkuri sunt foarte puţin accesate (sau poate deloc).
Aş fi ipocrit dacă aş susţine că detest să privesc fotografia unei femei dezbrăcate, sau că nu sunt momente în care prefer ceva distractiv, în locul unui studiu serios. Numai că, în acel post, am vrut să transmit informaţii pe care le cred interesante şi utile.

Cu mulţi ani în urmă, pe vremea când o călătorie în occident era un eveniment de excepţie în viaţa majorităţii românilor, am fost trimis de instituţia la care lucram, cu treburi la Paris, pentru o săptămână. Era prima mea ieşire dincolo de “cortina de fier”. Pe aeroportul parizian eram aşteptaţi de o doamnă cu un carton pe care era scris numele instituţiei noastre. S-a întâmplat să fiu primul dintre noi care a ajuns lângă ea şi i-am sărutat politicos mâna. După jena vizibilă cu care a fost acceptat gestul meu, am dedus că am făcut o gafă. Ulterior am aflat că, la francezi, sărutatul mâinii unei femei, în public, presupunea o oarece intimitate.
De atunci, am încercat să aflu câte ceva despre obiceiurile din locurile unde călătoream. Multe informaţii m-au scutit de situaţii neplăcute.

Scopul postului meu a fost tratarea unor chestiuni legate de diversitatea obiceiurilor în lumea de azi şi nu transmiterea de mesaje sexy sau umoristice.
Subiectul topless l-am abordat din două motive:
- am înţeles că în Statele Unite (cu excepţia statului New York), o femeie încalcă legea dacă îşi scoate sutienul pe o plajă publică. Totuşi nu am certitudinea că textul “Since New York is the only state with such a law, forty-nine out of fifty states deem it illegal for a woman to remove her shirt in public” trebuie interpretat aşa.
- convenţiile evoluează; cu mai puţin de un secol în urmă, fustele femeilor erau până la pământ, iar cu 10-15 ani în urmă o fată care ar fi umblat pe stradă în şort şi cu buricul gol ar fi fost foarte indecentă. Foarte probabil, într-un număr nu prea mare de ani, o femeie va lucra relaxată pe un şantier – şi nu numai acolo – cu bustul gol, la fel ca bărbaţii, indiferent de aspectul sânilor ei.
În ceea ce priveşte elementele hazlii, ele se găsesc şi în alte bloguri menţionate în post, dar faptul că n-am insistat asupra acestei componente în prezentare, le-a scos din competiţie. Încă un motiv pentru care nu simpatizez multe din efectele advertisingului.