sâmbătă, septembrie 28, 2013
Bizarerii pariziene
Un blog franţuzesc a cules 100 de anecdote pariziene.
Am ales trei dintre ele şi, după ce am răscolit alte surse, vi le ofer cu completări.
Originea Sorbonei
Robert de Sorbon, capelanul regelui Ludovic al IX-lea, a obţinut, cu ajutorul unei donaţii regale, o clădire pe strada Coupe-gueule din Paris, azi rue de la Sorbonne, unde a înfiinţat în 1257 un colegiu teologic. Cum pe atunci nu existau cursuri ţinute de profesori, numeroasele colegii pariziene aveau rolul de a asigura studenţilor găzduire şi spaţii de studiu.
E greu de spus cum s-a transferat numele colegiului lui Sorbon către cea mai renumită universitate din Franţa, care este şi una din cele mai cunoscute din lume.
Vopseaua Turnului Eiffel
Considerat iniţial oribil şi acceptat pentru doar 20 de ani, după îndelungi controverse, revopsit de 19 ori în cei 114 ani care au trecut de la construcţia sa, Turnul Eiffel, devenit simbol al Parisului, consumă 60 de tone de vopsea de fiecare dată când i se reface machiajul.
Straturile de vopsea nu au doar un rol decorativ. Ele feresc monumentul de oxidare, asigurându-i durabilitatea.
Revopsit la fiecare 7 ani, celebrul turn a cărui primă culoare, brun-roşcat în 1899, a fost înlocuită la prima revopsire cu ocru galben, este colorat din 1968 cu un bronz brun, în nuanţe degradate de la vârf spre bază, care dau senzaţia de uniformitate a culorii.
Poate este interesant de ştiut şi că vârful tunului, aflat la înălţimea de 324 de metri, se înclină datorită vântului sau dilatării produse de caniculă. Recordul înclinării a fost de 18 cm, măsurat în 1976. Inginerul Gustave Eiffel, proiectantul turnului, i-a prevăzut o înclinaţie admisibilă de 70 cm.
Râul care străbate Parisul nu e Sena
Dacă ţinem seama de debitele râurilor la confluenţa lor în Montereau-Fault-Yonne din departamentul Seine-et-Marne, Yonne nu este absorbită de Sena ci aceasta din urmă este, cu cei 80 mc/sec ai săi, afluentul Yonnei care are un debit cu aproape 20% mai mare. Deci Yonne ar fi râul care străbate Parisul şi se varsă în Canalul Mânecii, nu Sena.
De unde provine această greşeală străveche e greu de spus. Dacă debitele celor două râuri nu s-au modificat în timp, este posibil ca eroarea să fie generată în lupta pentru influenţă a vechilor triburi galice.
Am ales trei dintre ele şi, după ce am răscolit alte surse, vi le ofer cu completări.
Originea Sorbonei
Robert de Sorbon, capelanul regelui Ludovic al IX-lea, a obţinut, cu ajutorul unei donaţii regale, o clădire pe strada Coupe-gueule din Paris, azi rue de la Sorbonne, unde a înfiinţat în 1257 un colegiu teologic. Cum pe atunci nu existau cursuri ţinute de profesori, numeroasele colegii pariziene aveau rolul de a asigura studenţilor găzduire şi spaţii de studiu.
E greu de spus cum s-a transferat numele colegiului lui Sorbon către cea mai renumită universitate din Franţa, care este şi una din cele mai cunoscute din lume.
Vopseaua Turnului Eiffel
Considerat iniţial oribil şi acceptat pentru doar 20 de ani, după îndelungi controverse, revopsit de 19 ori în cei 114 ani care au trecut de la construcţia sa, Turnul Eiffel, devenit simbol al Parisului, consumă 60 de tone de vopsea de fiecare dată când i se reface machiajul.
Straturile de vopsea nu au doar un rol decorativ. Ele feresc monumentul de oxidare, asigurându-i durabilitatea.
Revopsit la fiecare 7 ani, celebrul turn a cărui primă culoare, brun-roşcat în 1899, a fost înlocuită la prima revopsire cu ocru galben, este colorat din 1968 cu un bronz brun, în nuanţe degradate de la vârf spre bază, care dau senzaţia de uniformitate a culorii.
Poate este interesant de ştiut şi că vârful tunului, aflat la înălţimea de 324 de metri, se înclină datorită vântului sau dilatării produse de caniculă. Recordul înclinării a fost de 18 cm, măsurat în 1976. Inginerul Gustave Eiffel, proiectantul turnului, i-a prevăzut o înclinaţie admisibilă de 70 cm.
Râul care străbate Parisul nu e Sena
Dacă ţinem seama de debitele râurilor la confluenţa lor în Montereau-Fault-Yonne din departamentul Seine-et-Marne, Yonne nu este absorbită de Sena ci aceasta din urmă este, cu cei 80 mc/sec ai săi, afluentul Yonnei care are un debit cu aproape 20% mai mare. Deci Yonne ar fi râul care străbate Parisul şi se varsă în Canalul Mânecii, nu Sena.
De unde provine această greşeală străveche e greu de spus. Dacă debitele celor două râuri nu s-au modificat în timp, este posibil ca eroarea să fie generată în lupta pentru influenţă a vechilor triburi galice.
Etichete: Bizarerii
Bizarerii pariziene
MARCHEAZĂ SAU DISTRIBUIE
MARCHEAZĂ SAU DISTRIBUIE
Scris de Sorin
sâmbătă, septembrie 28, 2013 0 comentarii
LINK
ABONEAZĂ-TE LA RSS
